Metodologie și metode, analiză și interpretare în arheologia mileniului III în România

Joi, 25 august 2016, orele 18:30-20:00

UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1, 

Sala D. D. Roşca

Organizator și moderator:

Prof. Univ. Dr. Coriolan H. Oprean, Academia Română, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca

Prezintă:

Prof. Univ. Dr. Habil. Coriolan Horațiu Oprean (Academia Română, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca)

Arheologia peisajului pe limes-ul roman nordic al Daciei. Prospecții geofizice, scanare LiDAR și metode de înregistrare a descoperirilor arheologice

Deși strâns legată de istorie prin obiectivul descifrării trecutului preistoric și antic, astăzi arheologia nu mai este privită la nivel internațional doar ca o simplă “ancilla historiae”. Reacția împotriva abordărilor tradiționale cultural-istorice și descriptive ale trecutului material a generat în anii ’60 ai secolului XX în Europa și America așa-numita “Noua Arheologie”, sau arheologia procesualistă. Noua arheologie s-a constituit ca o nouă teorie a informației arheologice. Această direcție de gândire apropia arheologia mai mult de antropologie decât de istorie, considera că explicarea trecutului este mai presus decât descrierea sa și utiliza explicit metodologii adaptate din științele exacte.

Perfecționarea continuă a metodologiei de cercetare a generat un nou concept, “arheologia peisajului” (landscape archaeology), o arheologie globală destinată reconstituirii paleomediului și a intervențiilor antropice asupra sa. Începând cu 2012 am derulat un proiect de cercetare bazat pe această viziune la Porolissum. Porolissum era cunoscut drept principala bază militară romană și singurul municipiu roman de pe frontiera nordică a provinciei Dacia Porolissensis. Dar după mai bine de un secol de cercetări arheologice cu metode tradiționale, cunoașterea acestui complex arheologic a rămas precară. Am decis o modificare radicală a filosofiei de cercetare, aplicând acest tip de analiză globală pentru prima oară în studiul epocii romane în România. Accentul a fost pus pe cercetări de suprafață non-invazive, cu metode de prospecție geofizice. Dar cea mai spectaculoasă analiză a fost scanarea aeriană laser (LiDAR), o tehnologie de ultimă generație, utilizată în premieră la noi în țară.

Am reușit astfel să cartăm cu precizie elementele sistemului defensiv roman (valuri, ziduri, turnuri) ascunse în cei 10 km pătrați de pădure din zonă. Prin toate aceste metode de prospecție am obținut o imagine exactă și exhaustivă asupra topografiei și amplorii habitatului antic, extrem de utilă nu doar înțelegerii evoluției spațiale și cronologiei sale, ci și asigurării unei mai eficiente politici de protecție a monumentelor arheologice încă necercetate. Exactitatea datelor obținute au fost verificate ulterior prin săpături arheologice precis amplasate. Tendința de a atinge mult căutata obiectivitate în descifrarea vestigiilor arheologice a fost mult accentuată și prin metodele de înregistrare a descoperirilor. Fiecare context arheologic, dar și fiecare artefact au fost înregistrate cu o stație topografică digitală și cu fișe de context arheologic. Desenelor tradiționale li s-au adăugat fotogrammetria efectuată prin intermediul dronei.

CS Dr. Vlad-Andrei Lăzărescu (Academia Română, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca)

Metode recente de analiză statistică în arheologie

Prelucrarea statistică a datelor arheologice constituie un instrument interpretativ indispensabil unei abordări științifice, cantitatea și diversitatea datelor rezultate în urma cercetărilor de teren fiind perfect adaptate unor asemenea demersuri. În același timp, analiza contextuală a acestor date contribuie la rândul său în mod esențial la identificarea unor „tipare statistice” care pot genera interpretări noi, odată trecute prin filtrul rațiunii critice. Ceramica arheologică reprezintă poate obiectul cel mai pretabil pentru o asemenea analiză datorită atât diversității, dar mai ales a cantității considerabile care determină de obicei evitarea unor astfel de analize prin mijloace clasice.

Comunicarea de față are drept scop principal analiza comparativă a două loturi ceramice provenite din contexte arheologice închise, respectiv din două dintre cele mai mari necropole aparținând mediului cultural cunoscut sub numele de Sântana de Mures – Černjachov: Bârlad-Valea Seacă, jud. Vaslui (547 morminte) și Mihălășeni, jud. Botoșani (520 morminte). Relativa suprapunere cronologică a celor două situri, dar mai ales persistența lor pe întreaga durată a epocii timpurii a migrațiilor, contribuie activ la stabilirea unor modele relative în ceea ce privește interpretarea arheologică a variației datelor prelucrate statistic.

Baza de date necesară unui asemenea demers este constituită de 1646 recipiente ceramice întregi sau întregibile (Bârlad-Valea Seacă=660 vase; Mihălășeni=1012 vase) care au fost comparate individual prin intermediul unui software dedicat, similaritățile/disimilaritățile fiind exprimate prin ceea ce se numește „distanța” dintre indivizii analizați. Efortul final al unui astfel de demers de tip „big data” s-a concretizat sub forma unei matrici de 1646×1646 indivizi (însumând un număr de aproximativ 1.4 milioane de elemente unice ale matricii) prelucrată statistic prin intermediul mai multor metode (ex. Cluster Analysis, Principal Component Analysis etc.) ce a relevat existența unor diferențe interesante la nivelul celor două situri arheologice.

Conf. Univ. Dr. Iuliu Vescan, Șef lucrări Dr. Ştefan Bilașco (Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie)

Metode GIS în reconstrucția peisajelor

Sistemele Informaționale Geografice (GIS) și-au găsit aplicabilitatea și s-au dovedit eficiente și în domeniile conexe și apropiate geografiei (istorie si arheologie), prin implementarea metodelor specifice: realizarea și gestiunea bazelor de date spațiale, analiza spațială, cartografiere digitală și modelarea cu semnificație teritorială. Pe baza acestor metode, prin intermediul analizei spațiale și modelării GIS, pot fi identificate mult mai ușor și precis amplasamentele unor vestigii istorice de tipul infrastructurilor de comunicație (drumuri), de locuire (așezări), de apărare (fortificații) etc.; ușurând astfel munca arheologilor.

În lucrare se exemplifică, sub forma unor studii de caz, modelarea vizibilității și a semnalizării acustice în vederea identificării unor posibile infrastructuri, intermediare, cu rol de apărare și semnalizare. Utilizând rezultatele astfel obținute, prin cartografiere digitală, se realizează reconstrucția peisajului istoric la scară mică (tipul și poziția infrasturcturilor), precum și la scară mare (peisajul contruit în ansamblu). Reprezentările cartografice obținute sunt utile fie în procesul de cercetare arheologică (cele la scară mică) fie au un rol estetic și de promovare (cele la scară mare) a siturilor respective.