Istoria regională, între istoria națională și universală. Bucovina

Vineri, 26 august 2016, orele 09:00-11:00 

 UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1, 

Sala F. Ştefănescu Goangă

Organizator şi moderator secțiune:

CS I dr. Mihai-Ștefan Ceaușu, Academia Română, Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol”, Iași

Prezintă:

  CS I Dr. Mihai-Ștefan Ceaușu (Academia Română, Institutul de Istorie ”A.D. Xenopol”, Iași)

Istoria Bucovinei și problema surselor documentare

În general, în istoriografia română istoria spațiului bucovinean, caracterizat prin diversitate etnică, prin toleranță confesională și interetnică, multilingvism și pluriculturalism, este destul de puțin cunoscută. De aceea, azi mai mult ca oricând, se resimte nevoia de recuperare în spirit critic și în acord cu metodele cercetării adoptate de istoriografia europeană a trecutului spațiului bucovinean, într-o viziune integratoare, menită să aibă în vedere evoluțiile istorice ce au marcat devenirea generală a Monarhiei de Habsburg, din care Bucovina a făcut parte integrantă, dar și istoria națională. Pe de altă parte, studierea istoriei Bucovinei nu poate avea consistență și rigoare fără investigarea amănunțită a izvoarelor documentare editate și a celor inedite. In acest sens o încercare de radiografiere a stadiului actual al cercetării surselor arhivalice și a gradului lor de editare, ne-a apărut drept o chestiune utilă și necesară, menită să dea seama în privința modului de receptare a spațiului istoric bucovinean în istoriografia română. Demersul nostru își propune pe de o parte să reliefeze maniera și forma de publicare, precum și tematica izvoarelor istorice privitoare la istoria Bucovinei, publicate de-a lungul timpului, pornind de la F.A. Wickenhauser, J. Polek etc., în perioada austriacă, continuând cu T. Balan, S. Reli ș.a, în interbelic și până la edițiile din contemporaneitatea zilelor noastre. Totodată se dorește a fi analizată măsura în care unele din aceste ediții documentare ar putea fi continuate, precum și ce noi abordări tematice ar putea fi avute în vedere. Pe de altă parte un alt palier vizează o punctuală trecere în revista a izvoarelor documentare inedite aflate într-o serie de fonduri arhivistice precum Consiliul Aulic de Război, Guvernământul Bucovinei, Mitropolia Bucovinei etc, păstrate în depozitele arhivelor din București și Suceava, sau la Österreichisches Staatsarchiv din Viena și a ofertelor lor tematice.

Lector Univ. Dr. Harieta Sabol (Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava)

 Interogaţii şi imperative în cercetarea istoriei Bucovinei. Prolegomene la o Istorie a culturii medicale în Bucovina austriacă

Cercetările legate de provocatoarea istorie a Bucovinei nu mai reprezintă o noutate în peisajul istoriografic românesc al ultimelor două decenii. În volume întregi s-a analizat istoria politică şi culturală a provinciei, cea a Bisericii şi cea a marilor personalităţi bucovinene, fiecare dintre scrieri clădindu-se pe temeiul altor lucrări şi, mai cu seamă, pe temeiul documentelor din arhive. În linii generale, „istoria mare” a Bucovinei a reuşit să găsească resorturile necesare recompunerii trecutului său, politicul continuând să fie subiectul examinărilor preferenţiale. Istoria propusă este precumpănitor evenimenţială, situându-se la nivelul confruntărilor (conflicte politice, controverse ideologice), în timp ce aspectele aparţinând structurilor de civilizaţie – fundamentale, de altfel – rămân în seama celor preocupaţi de ceea ce cronicarii numeau „lucrurile denlăuntru”. Istoriile sociale, ale cotidianului şi vieţii private în Bucovina sunt încă la început de drum, ele având nevoie, din punct de vedere cantitativ, de o bună susţinere documentară. Despre ele se poate spune că sunt un câmp de investigaţie încă „nedesţelenit”; în cazul lor, interogaţiile – în eventualitatea unui interes manifest pentru domeniu – sunt multe, iar răspunsurile încă fragmentare. Unul dintre exemple priveşte starea de sănătate a populaţiei din Bucovina austriacă. Tezaurul documentar al provinciei oferă suportul necesar unei asemenea cercetări, cu toate că informațiile sunt dispersate într-o multitudine de surse, dintre cele mai diverse, începând cu rapoartele medicale oficiale și registrele de stare civilă și cele parohiale și încheind cu literatura memorialistică. Identificată şi organizată, apoi analizată şi interpretată cu atenţie, o astfel de „materie primă” nu doar că oferă neaşteptate şi plăcute surprize, ci permite integrarea reală a notelor provinciale/regionale distincte în ansamblul istoriografiei naționale și universale.

Dr. Arcadie M. Bodale (Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naţionale ale Romaniei)

 Documente vieneze privitoare la organizarea bisericeasca a Bucovinei la finalul secolului al XVIII-lea

După ocuparea Nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, noile autorităţile au iniţiat un amplu proces de reorganizare şi limitare a privilegiilor a bisericii ortodoxe din noua provincie. Astfel, a fost mutat sediul episcopiei de la Rădăuţi la Cernăuţi, s-a reorganizat dependenţa canonică şi întinderea teritorială a noii eparhii, s-a obţinut devotamentul episcopului Bucovinei faţă de Curtea de la Viena, s-a redus la patru numărul lăcaşelor monastice (Putna, Suceviţa, Dragomirna şi Pătrăuţi), a fost limitată drastic ceata clerului monahal, s-a interzis hirotonirea de preoţi fără parohie, s-au secularizat averile mănăstireşti şi s-a creat fondul religionar greco-oriental din Bucovina, s-au vândut moşiile bisericeşti rămase în Moldova, s-a făcut recensământul clerului de mir, s-au dat regulamente de organizare a vieţii călugăreşti şi a bisericilor de mir, s-a luat în discuţie impunerea uniaţiei populaţiei româneşti din Bucovina şi s-au repatriat moaştele sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Toate aceste măsuri pot fi urmărite în multe documente păstrate la Arhivele Statului din Viena şi la Arhivele Naţionale din Bucureşti şi Suceava. Ele ilustrează politica iosefinistă de reformare a vieţii sociale în sensul absolutismului luminat în toate provinciile Imperiului, aşa încât prin uniformizare, centralizare, germanizare şi dominarea bisericii de către stat să se realizeze coeziunea multinaţionalului Imperiu Habsburgic.

CS Coord. Dr. Constantin Ungureanu (Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Moldova, Chișinău)

 Evoluții etno-demografice în teritoriul istoric al Bucovinei, în secolele XIX-XX

În decurs de mai bine de două secole, în teritoriul istoric al Bucovinei s-au produs modificări profunde a populației, sub aspect etnic, lingvistic și confesional. La momentul ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în acest teritoriu locuiau cca. 68 mii de locuitori, dintre care cca. 60% români, cca. 31-32% ucraineni (ruteni şi huţuli) şi cca. 7-8% reprezentanţi ai altor etnii, în principal evrei, ţigani şi armeni. Pe parcursul stăpânirii austriece, numărul populației Bucovinei a crescut de peste 11 ori, ajungând la cca. 800 mii locuitori, în 1910. Din cauza proceselor migraționiste și a colonizărilor, s-a modificat seminificativ și structura etnică și confesională a populației. Către anul 1850, românii reprezentau deja mai puţin de jumătate din populaţia acestei provincii. Ponderea populaţiei româneşti a continuat să scadă și în următoarele decenii, diminuându-se de la 48,5% în 1850, la 40,8% în 1869. Recensămintele austriece din anii 1880-1910 au înregistart populaţia după criteriul limbii de comunicare, consemnându-se o reducere mai ales a vorbitorilor de română. În 1910, din totalul populaţiei Bucovinei, 38,4% erau vorbitori de ucraineană, 34,4% – de română, 21,2% – de germană (majoritatea evrei), 4,6% poloni, 1,3% maghiari. După confesiuni, 68,4% din locuitori erau ortodocşi, 12,9% mozaici, 12,3% romano-catolici, 3,3% greco-catolici, 2,5% luterani, 0,4% lipoveni.

Peste două decenii, în 1930, în teritoriul istoric al Bucovinei locuiau 839.519 persoane, inclusiv 368.539 (43,9%) români, 248.232 (29,6%) ucraineni, 91.089 (10,8%) evrei, 75.039 (8,9%) germani, 30.569 (3,6%) polonezi, 11.867 (1,4%) maghiari, restul de alte naționalități. După ocuparea nordului Bucovinei de către URSS, s-a produs o nouă modificare radicală a structurii etnice a populației. În toamna anului 1940 au fost repatriați germanii, în 1941 s-au repatriat și satele de maghiari. În timpul războiului majoritatea evreilor au fost deportați în Transnistria, au plecat și o mare parte din polonezii bucovineni. Către anul 2001/2002, în teritoriul istoric al Bucovinei trăiau aproximativ 1.130.600 locuitori, inclusiv cca. 50,1% români, 45,4% ucraineni, 3,7% ruși, 0,3% poloni, restul de alte naționalități.

Drd. Laura Mihaela Brie (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie)

Învățământul românesc în Bucovina înainte de Primul Război Mondial și în perioada interbelică

Învățământul stă la baza dezvoltării și păstrării vieții culturale a unui popor, iar acesta nu se poate realiza în lipsa unor instituții în care cunoștințele și valorile să se transmită mai departe generației tinere. De-a lungul timpului, Bucovina a avut un destin zbuciumat, fiind un teritoriu ce a aparținut pe rând Principatului Moldovei, trecând apoi sub dominație austriacă, unindu-se în 1918 cu Regatul României, urmând să fie ocupată ulterior de Uniunea Sovietică și în final ajungând teritoriu al Ucrainei. În acest context, Bucovina a fost nevoită să lupte pentru păstrarea conștiinței naționale, a limbii și a culturii românești. Rolul școlilor și, în mod special, al Universității din Cernăuți, este unul extrem de important în acest sens, dar sunt la fel de importante și unele personalități care s-au remarcat prin eforturile lor îndreptate spre organizarea învățământului românesc, reușind să asigure predarea limbii române și a istoriei poporului în instituțiile de învățământ, și după Marea Unire, chiar să treacă de la modelul cultural german, urmat până atunci, la modelul cultural român. Dezvoltarea învățământului, dar și organizarea unor evenimente culturale, crearea unor asociații și publicații, au contribuit la emanciparea culturală a românilor bucovineni. Cunoașterea istoriei comunităților românești care trăiesc pe pământ românesc, dar care acum se află în afara granițelor actuale ale României, este importantă pentru păstrarea identității românești și întregirea patrimoniului cultural și istoric românesc. Acest studiu urmărește realizarea unei analize cu privire la contextul dezvoltării învățământului în limba română pe teritoriul Bucovinei istorice, menit să asigure continuitatea și progresul poporului român din această zonă.

Prof. Univ. Dr. Ștefan Purici (Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; Institutul Bucovina al Academiei Române)

 Trecutul Bucovinei în interpretarea istoriografiei ucrainene: între rigiditate și flexibilitate

Generată și impulsionată din două perspective diferite – societică și occidentală – istoriografia ucraineană a Bucovinei a reprezentat, în anii comunismului, un discurs neomogen al celor două tabere: comunistă și democratică, în special în ceea ce privește evoluția provinciei de-a lungul secolului XX. Totodată, cele două curente istoriografice ucrainene au abordat cvasi-uniform numeroase aspecte legate de trecutul Bucovinei anterior secolului al XX-lea. Dezintegrarea URSS a imprimat discursului istoriografiei din Ucraina independentă asupra trecutului Bucovinei accente diferite: pe de o parte, s-a amplificat abordarea naționalistă a problematicii provinciei, pe de altă parte, s-au observat încercări de analiză mai nuanțată și de apropiere de discursurile celorlalte mari istoriografii ale Bucovinei (română, germană, poloneză, evreiască etc.).

CS III Dr. Marian Olaru (Academia Română, Institutul Bucovina, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava)

 Perspective istoriografice asupra trecutului unei provincii reflectate în revista „Analele Bucovinei”

Revista „Analele Bucovinei” este periodicul Institutului Bucovina al Academiei Române care apare de două ori pe an, începând din 1994, cu scopul de a susține cercetările românești și străine privitoare la istoria și cultura Bucovinei, provincie istorică aflată în extremitatea orientală a Imperiului Habsburgic, percepută diferit de istoriografiile din statele care au luat naștere sau s-au întregit după 1918. Periodicul științific rădăuțean a beneficiat încă de la început de studii consistente semnate de academicienii Vladimir Trebici, Radu Grigorovici, Liviu Ionesi, Gheorghe Platon, Ștefan Ștefănescu, Alexandrina Cernov și Dimitrie Vatamaniuc – care i-au trasat direcțiile tematice și au contribuit la alcătuirea unui colectiv redacțional puternic cu un însemnat număr de colaboratori din țară și străinătate (Ucraina, R.F.G., Israel, R. Moldova, Polonia, S.U.A. etc.) care susțin apariția acestui periodic. Pe parcursul existenței sale de 22 de ani au apărut 45 de tomuri care cuprind 823 de studii și articole (896 cu cele republicate în două numere aniversare) semnate de tot atâția autori, care abordează istoria și cultura Bucovinei, 374 articole de prezentare sau de întâmpinare a noutăților editoriale, a cărților și revistelor care au ca tematică istoria și cultura Bucovinei, 34 de cronici ale diverselor evenimente științifice sau culturale din spațiul Bucovinei istorice și 62 de articole cuprinse la rubricile „Aniversări” sau „In memoriam”.
Studiile și articolele publicate continuă o parte din preocupările istoriografiei din secolul al XX-lea, precum: istoria grupurilor etnice din Bucovina, partide și mișcări politice și sociale din perioada stăpânirii austriece și din vremea României Mari, istoria Bisericii Ortodoxe și a celorlalte culte din Bucovina, situația administrativă, economică și socială a Bucovinei în cadrul Imperiului Habsburgic, partide și personalități politice reprezentative, curentele cultural-artistice și rolul orașului Cernăuți și a mediului urban în cadrul provinciei, multiculturalismul și specificul Bucovinei, istoria instituțiilor, istoria presei etc. Direcțiile noi de cercetare reflectate în periodicul „Analele Bucovinei” privesc: istoria mentalităților, istoria artei și arhitecturii din Bucovina, studiile de istorie economică a provinciei, contribuția diasporei bucovinene la dezvoltarea cercetărilor privitoare la Bucovina, studii de statistică istorică, destinul arhivelor Bucovinei, studii de istoria rezistenței anticomuniste și a exilului bucovinenilor etc.