Germanii din România în anii 1918-1989
Duminică, 28 august 2016, orele 09:00-11:00
Sala V. Bogrea,
UBB, clădirea centrală str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1.
Organizator și moderator secțiune:
CS I Dr. Vasile Ciobanu, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu
Prezintă:
Dr. Paul Seulean (Institute for East and Southeast European Studies – IOS Regensburg)
Parlamentari germani. Luări de cuvânt în forul legislativ al României (1919–1929). Abordare comparativă
Reprezentanţii comunităţii germane din România au luat parte în mod activ, la dezbaterile parlamentare din perioada 1919–1929, în plenul celor două Camere sau în şedinţele publice din Adunarea deputaţilor şi Senat, atât cu privire la anumite proiecte de pe ordinea de zi sau la Mesajul Regal, cât şi cu prilejul comemorării unor personalităţi, evenimente importante din istoria României.
Activitatea parlamentarilor germani din România, în perioada 1919–1939, a fost una extrem de bogată, cu un spectru variat al tematicii discursive, de la discursuri parlamentare rostite în cadrul dezbaterilor privind problemele generale ale societăţii româneşti din primul deceniu interbelic, până la ample expozeuri parlamentare în care membrii Partidului Naţional German şi-au formulat şi susţinut revendicările în acţiunea de promovare a intereselor comunităţii germane din România; în plus, nu lipsesc din prelegerile oamenilor politici germani referiri la chestiunile de politică externă la care ţara era parte.
In prezentarea analizei comparativă se vor utiliza atât elemente principale de structură discursivă (ex. tematica discursurilor, autorii lor), cât şi abordări ale unor chestiuni complementare menite a întregi spectrul discursiv general (perioadele în care au fost rostite expunerile parlamentare, evenimentele naţionale şi/sau externe ce au determinat luările de poziţie al parlamentarilor germani, intervenţii care s-au materializat intr-o serie importantă de expuneri parlamentare germane în forul legislativ de la Bucureşti).
CS II Dr. Ottmar Traşcă (Academia Română, Institutul de Istorie “George Bariţiu”, Cluj-Napoca)
Serviciul Special de Informaţii şi Grupul Etnic German din România (1940-1944)
La scurt timp după preluarea puterii, Andreas Schmidt a demarat reorganizarea structurilor de conducere ale minorităţii germane, ceea ce a marcat în mod oficial începutul procesului de „aliniere” (Gleichschaltung) al Grupului Etnic German din România, prin preluarea şi aplicarea fidelă a modelului politic, economic şi cultural existent în Germania. Decretul-lege nr. 3884 din 21 noiembrie 1940, ce consfinţea în mod oficial constituirea Grupului Etnic German, a oferit noii echipe de conducere a minorităţii germane, în speţă lui Andreas Schmidt şi colaboratorilor săi apropiaţi, pârghiile necesare organizării Grupului Etnic German după modelul naţional-socialist, subordonării sale conducerii celui de-al III-lea Reich şi, nu în ultimul rând, înlăturării adversarilor – reali ori imaginari – ai leadershipului de factură nazistă. În perioada următoare, prin structurile sale organizatorice extinse la nivelul întregii comunităţi, Grupul Etnic German şi-a impus rapid controlul cvasitotal asupra vieţii publice a etnicilor germani din România. Aşa cum era de aşteptat, evoluţiile arătate anterior aveau să genereze în perioada următoare reacţii adverse – mai mult sau mai puţin făţişe – nu numai din din partea unor instituţii şi personalităţi ale minorităţii germane, ci, îndeosebi din partea autorităţilor române.. Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că monitorizarea permanentă a GEG şi liderilor săi, în frunte cu Andreas Schmidt, a constituit unul din obiectivele importante ale Secţiei II Contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii, rezultatele concretizându-se prin note informative zilnice, buletine informative săptămânale şi studii de sinteză periodice referitoare la activitatea minorităţilor din România, inclusiv a celei germane. Pe lângă rapoartele şi notele furnizate de Serviciul Special de Informaţii, informaţii relevante cu privire la principalele evoluţii din cadrul Grupului Etnic German au parvenit conducerii statului român inclusiv prin intermediul celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, precum Secţia II-a Informaţii a Marelui Stat Major român, Inspectoratul General al Jandarmeriei ori Direcţia Generală a Poliţiei.
CS II Dr. Gudrun-Liane Ittu (Biblioteca Universitatii Lucian Blaga Sibiu)
Franz Ferch (1900-1981) – artist plastic talentat şi cameleon politic
Dintre toţi artiştii plastici germani din România, pictorul bănăţean Franz Ferch (1900–1981) a fost cel mai versatil, un adevărat maestru al disimulării. În perioada interbelică, Ferch a fost cel mai reprezentativ pictor german din vestul ţării, fiind asimilat expresionismului. În deceniul al patrulea, lucrările sale sunt foarte apropiate de noua artă germană. A fost prezent în expoziţiile „Artişti germani din România” din 1942 şi 1944, itinerate în „Reich”, motivul său preferat fiind ţăranii şvabi, reprezentaţi monumental, cu referire la rolul „civilizator” pe care l-au avut în Banat. Apropierea sa de arta oficială a Germaniei, atât sub aspect formal, cât şi ideologic, a făcut ca în 1940 să-i fie acordat premiul „Prinz Eugen” de către Universitatea din Viena. După război, Franz Ferch a trecut la „asezonarea retroactivă, convenabilă a biografiei” – biografie pe care a povestit-o şi repovestit-o jurnaliştilor. Odată cu impunerea canonului realismului socialist, Ferch nu a ezitat să-l asimileze de îndată. În fond, asimilarea noii estetici nu a fost deloc dificilă, întrucât arta celor două dictaturi, a celei naziste şi comuniste, este foarte asemănătoare.
CS Dr. Laura Gheorghiu
Negocierile româno – vest-germane pe tema reunirii familiilor etnicilor germani din România în anii ‘50
Negocierile româno–vest-germane pe tema reunirii familiilor etnicilor germani din România debutează la mijlocul anilor ‘50. Sunt utilizate diverse canale de legătură, respectiv: tratativele economice, întâlniri între reprezentanții celor două societăți naționale de Cruce Roșie, precum și contacte între reprezentanți ai ministerelor de externe. Discuțiile se desfășoară la Geneva, Bonn și București, cele trei medii de legătură funcționând în paralel. După ce inițial acceptă ca problema reunirii familiilor etnicilor germani din România să constituie obiectul tratativelor dintre cele două societăți naționale de Cruce Roșie, în conformitate cu modelul adoptat de celelalte state din regiune pe teritoriul cărora se aflau comunități germane, regimul de la București suspendă acest canal de dialog sine die, concentrându-și eforturile pentru a obține stabilirea unor contacte oficiale cu reprezentanți ai guvernului vest-german. Condiționări în procesul de negociere se înregistrează și din partea guvernului de la Bonn, care amenință să blocheze reînnoirea acordurilor comerciale bilaterale dacă autoritățile române vor continua să refuze să crească semnificativ ritmul aprobărilor acordate pentru plecarea definitivă a etnicilor germani din România în RFG.