Edițiile critice, încotro? Necesități, norme și principii de editare
Organizatori și moderatori secțiune:
Prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș, Universitatea din Oradea, Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău
Prof. univ. dr. habil. Ion Gumenîi , Universitatea de Stat din Republica Moldova, Facultatea de Istorie și Filosofie, Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău
Prezintă:
I.
Sâmbătă, 27 august 2016, orele 11:30-13:30
Sala F. Ştefănescu Goangă
UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1,
Conf. Univ. Dr. Emil Dragnev (Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău)
Editarea inscripțiilor din bisericile moldovenești și a textelor ecleziastice din secolele XV-XVI
Începând cu opera lui E. A. Kozak și a lui N. Iorga, și continuând cu studiile ce au fost publicate până în primul deceniu al secolului prezent, publicarea inscripțiilor din bisericile Moldovei medievale a însemnat în primul rând valorificarea inscripțiilor cu caracter „istoric”. Restul materialului epigrafic, ce cuprinde inscripțiile însoțitoare ale subiectelor iconografice, precum și cele de pe filacteriile personajelor sacre, foarte rar intrau în cuprinsul publicațiilor privind pictura murală moldovenească din secolele XV-XVI. Doar din 2011, publicarea acestor inscripții a căpătat un contur sistematic, odată cu demararea proiectului asigurat de colaboratorii secției de artă medievală a Institutului de Istorie a Artei al Academiei Române.
Acest proiect este completat și de contribuții suplimentare, printre care menționăm și publicațiile noastre a inscripțiilor din sistemele de boltire ale bisericilor Sf. Gheorghe de la Voroneț, Sf. Cruce din Pătrăuți și Sf. Gheorghe din Suceava. Inscripțiile publicate, au identificat de asemenea și surse de texte, circulația cărora nu a fost bănuită până în present în spațiul românesc.
Un deziderat de perspectivă este și publicarea unui corpus de texte ecleziastice, care au circulat în spațiul românesc în perioada menționată, operă pe care am început-o cu pregătirea pentru publicare a unei colecții de texte cu caracter eshatologic („Apocalipsa lui Ps.-Metodie din Patara”, „Vedeniile lui Daniel”, „Apocalipsa lui Andrei Salos”, „Cuvânt despre Hristos și Anticrist” de Ps.-Hippolit al Romei) ce cuprind originalele în slava veche și traducerile în limba română, însoțite de comentarii și indicații la alte redacții manuscris.
Prof. Univ. Dr. Habil. Ion Eremia (Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău)
Protocoale diplomatice de la Departamentul solilor din Moscova. Ediţii şi perspective
Protocoalele diplomatice sau Cărţile soliilor, depozitate la Arhiva de Stat a Actelor Vechi din Rusia (Moscova), prezintă o valoroasă sursă istorică. Cărţile respective reflectă relaţiile Rusiei cu alte ţări într-un segment cronologic destul de larg: sfârşitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Cărţile respective au fost copiate de pe documentele originale din dosarele existente, de către diecii Departamentului solilor. Aşadar, este vorba de copii ale documentelor originale ale soliilor, sosite la Moscova sau în unele oraşe ruseşti. Documente care reflectă în totalitate mersul negocierilor, actele aduse de soli din ţările de unde au venit, actele eliberate de către Curtea de la Moscova, în cazurile în care asemenea acte au fost eliberate, cheltuielile suportate pentru întreţinerea soliilor, cadourile oferite de părţi etc. Numărul total al Protocoalelor ce s-au păstrat până în zilele noastre atinge cifra de 766 de unităţi, dintre care au fost publicate peste 150. Legăturile Ţărilor Române cu Rusia în secolul al XVII-lea sunt reflectate în 4 (patru) Protocoale diplomatice şi conţin informații interesante ce ţin de soliile domnului Moldovei, Vasile Lupu, trimise la Moscova în anii 1643-1647, solia reprezentanţilor Moldovei şi Ţării Româneşti din anii 1674-1675; solia mitropolitului Moldovei Dosoftei, din anul 1684, care a ajuns doar până la Kiev; solia lui Ioan Belevici, trimis la Moscova de către domnul Moldovei Constantin Cantemir în vederea unor negocieri separate dintre Rusia şi Imperiul Otoman. Dintre aceste Protocoale diplomatice, trei au fost publicate în anul 1993 şi 2005. Informații interesante referitoare la relaţiile Ţărilor Române cu Rusia se regăsesc şi în Protocoalele diplomatice ce ţin de raporturile Rusiei cu Polonia, Imperiul Otoman, Hanatul, Crimeei etc.
Lector Univ. Dr. Florin Sfrengeu (Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării; Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău)
Reeditarea operei arheologului Sever Dumitrașcu. Contribuții la istoria Crișanei din antichitate până la începutul evului mediu
Cercetările arheologice efectuate de profesorul Sever Dumitrașcu în Crișana, publicate în ultima jumătate de secol, monografii și studii în diferite reviste de specialitate din țară și străinătate, au scos la lumină realitățile istorico-arheologice ce acoperă o perioadă de peste un mileniu, din epocile: dacică, daco-romană și veche românească.
Multe din acestea sunt lucrări de pionerat, originale, pe care cercetătorii onești nu le vor ignora. Reeditarea acestora a început în anul 2007, când a fost publicat un volum cu o selecție de studii extrem de importante pentru cunoașterea istoriei Crișanei din epocile amintite. Cercetările publicate au plecat de la constatarea concretă din teren și au valorificat materialul arheologic descoperit în numeroasele așezări din zonă. Se dorește continuarea reeditări unor lucrări fundamentale ale arheologului orădean.
Conf. Univ. Dr. Teodor Candu (Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Istorie; Universitatea de Stat a Moldovei, Facultatea de Istorie și Filosofie)
Editarea documentelor de la începutul secolului al XIX-lea din spațiul răsăritean al Moldovei și importanța aparatului critic
O pledoarie în favoarea continuării activității sistemice de identificare și editare a documentelor istorice, cu privire la trecutul spațiului românesc, rămâne până în prezent actuală, din mai multe motive: fie a carenței cunoașterii trecutului, fie a pierderii a importante arhive din cauza vicisitudinii vremurilor. Exemplul arhivei medievale și moderne timpurii a Țării Moldovei, pierdute în cea mai mare parte în contextual incendiului din anul 1827, este cel mai elocvent pentru trecutul teritoriilor și a populației românești de la răsărit de Carpați.
Prin prezenta comunicare, venim să reiterăm necesitatea unei munci sistemice și conjugate a istoricilor din întreg arealul românesc, în vederea reanimării acelor pagini de istorie pierdute, pe care doar editarea documentelor de arhivă ne-o poate oferi. În contextul dat, odată cu ruperea teritoriului dintre Prut și Nistru din hotarele istorice ale Țării Moldovei de către Rusia, pe lângă consecințele negative ce au survenit pe plan politic, economic, cultural și spiritual, au avut loc și unele urmări, ce pot fi apreciate că ar avea și un caracter pozitiv pentru posteritate. Întrucât, prin crearea unei entități noi în componența Imperiului țarist, a apărut posibilitatea instituirii de condiții și instituții juridice și administrative. Care datorită specificului birocratic rigid specific Rusiei, a permis constituirea unui fond documentar care, dacă ar fi valorificat cu atenție, ar permite recuperarea parțială a numeroase date relative la trecutul și istoria poporului român.
Editarea documentelor din acest areal, trebuie realizată nu numai prin reproducerea textelor și a informațiilor cuprinse în cadrul acestora, dar și prin adoptarea și elaborarea unui aparat critic corespunzător, legat de locul și condițiile de păstrare a surselor, formele de păstrare și edițiile lor. De asemnea, aparatul critic trebuie să ofere și unele detalii succinte cu privire la contextul în care au fost arhivate respectivele documente, lucru care poate fi lesne realizat datorită faptului că ele sunt incluse în diverse dosare speță, ale diferitelor instituții de nivel local, regioanal și chiar de nivel central.
II.
Sâmbătă, 27 august 2016, orele 15:00-17:00
UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1,
Sala F. Ştefănescu Goangă
Conf. Univ. Dr. Ion Gumenîi (Universitatea de Stat din Moldova)
Editarea operei arhimandritului Andronic Popovici. Studiu de caz
Credem că editarea operei arhimandritului Andronic Popovici reprezintă un demers necesar pentru activitatea de viitor al specialiştilor în istorie, care cercetează segmentul temporal medieval şi modern al spaţiului românesc. Punerea în valoare a acestei opere ni se pare interesantă din mai multe motive. În primul rând este vorba de autor, care a trecut practic prin toate treptele ierarhiei monahale, astfel încât a cunoscut cum nu se poate mai bine viaţa monahală şi a redat-o în opera sa. Apoi, evident că fiind în centrul evenimentelor ce se întâmplau la acel moment, atât în viaţa religioasă din Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, cât şi din Basarabia, opera lui Andronic Popovici abundă în păreri şi impresii personale care nu pot fi redate decât cu o anumită critică, dacă se i-au în consideraţie subiecţii care sunt vizaţi.
Din alt punct de vedere, îndeplinind şi la Mănăstirea Neamţ şi la Mănăstirea Secu, diferite funcţii, a fost şi cel care a avut grijă de fondul de carte şi de cel documentar al mănăstirilor.
Tocmai din aceste considerente istoria pentru aceste două aşezăminte monastice pe care o scrie este una care e documentată cum nu se poate mai bine, şi care completează spectrul informaţional cu referire la principalele locaşuri mănăstireşti din zona estică a spaţiului românesc şi nu numai. Nelipsită de importanţă este şi opera lui Andronic Popovici cu referire la ,,Istoria mănăstirii Noul Neamţ”, el fiind printre întemeietorii acesteia, şi care va deveni de fapt principala ,,catedrală” din punct de vedere spiritual a spaţiului Pruto-nistrean.
Prof. Univ. Dr. Aurel Chiriac (Universitatea din Oradea, Muzeul Țării Crișurilor)
Istoricul de artă Coriolan Petreanu şi punerea în valoare a monumentelor de arhitectură medievale şi moderne din Bihor
Coriolan Petreanu a fost cel dintîi istoric de artă român care după 1918 şi-a construit un program de cercetare a artei româneşti medievale şi moderne din Transilvania. Cu scopul de a le scoate din anonimat şi de a le evidenţia locul în peisajul fenomenului cultural-artistic al Europei Centrale şi de Sud-Est. Lucrarea noastră evidenţiază investigaţiile întreprinse de acesta în Bihorul interbelic, mai cu seamă asupra monumentelor de arhitectură aparţinînd lumii româneşti (bisericile de lemn etc.), dar şi asupra celor cu valoare patrimonială recunoscută de aici. Fiind membru al Comisiei Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvania, a militat pentru conservarea şi restaurarea mărturiilor respective, conştient fiind că numai astfel ele pot fi salvate de la dispariţie.
Prof. Univ. Dr. Gabriel Moisa (Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Centrul de Studii Interdisciplinare)
Permanenta actualitate a “micii istorii” şi editarea documentelor specifice. Puncte de vedere
În cunoaşterea istoriei contemporane ca şi a celei moderne româneşti dealtfel, pe alocuri chiar şi a celei medievale, un izvor de reconstituire important este şi memorialistica. După 1989 acest gen istoriografic şi literar deopotrivă, a explodat pur şi simplu, apărând numeroase volume circumscrise acestui areal intelectual. Acestea trebuie luate însă cu o anumită doză de subiectivism. Dacă sunt de genul însemnărilor zilnice, acestea se situează parcă mai aproape de realitatea exprimată. Cu cât aceste texte sunt scrise însă mai departe în timp de perioada descrisă există cu atât mai mult interogaţii legate de prospeţimea informaţiilor. Desigur, dacă în mijlocul evenimentelor este exclusiv sau aproape exclusiv persoana celui care scrie, natura subiectivă a informaţiilor poate fi luată serios în calcul.
Cu toate acestea, memorialistica este o sursă importantă pentru cunoaşterea trecutului. Ea păstrează ceva din parfumul epocii descrise, ceea ce documentul de arhivă face în foarte mică măsură. Contextualizate şi analizate critic, informaţiile din aceste memorii pot face lumină asupra unor evenimente. Pentru aceasta însă, istoricii trebuie să poată decela adevărul de fals, dacă acesta există.
Lucrarea de faţă, care urmăreşte traseul unui “finanţist” bihorean, Nicolae Coroiu, are drept miez tocmai cîteva memorii scrise de acesta şi de fiica lui, Lucia Sirban (Coroiu). Este vorba în primul rând despre manuscrisul lui Nicolae Coroiu ,,Caiet de însemnări”, care există în colecţiile de documente ale Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, şi care are 35 de pagini. În conturarea lucrării, de un real folos au fost alte două manuscrise inedite, semnate de fiica cea mare a lui Nicolae Coroiu, Lucia Sirban (Coroiu), intitulate ,,Din activitatea bancară a lui Nicolae Coroiu”, care numără 33 de pagini, şi mai ales manuscrisul ,,Date despre familie”, care înmănunchiază 95 de pagini. Manuscrris ce ne vorbește despre traseul familiei lui Nicolae Coroiu începând cu primii ani ai secolului al XX-lea până în anul 1976.
Unele dintre acestea sunt afectate însă de trecerea timpului şi nu de puţine ori a fost nevoie de verificări şi corectări ale informaţiilor, astfel încât acestea să corespundă adevărului istoric. Desigur că numeroasele detalii au fost contextualizate, ceea ce a făcut ca acestea să fie văzute într-o perspectivă istorică cât mai aproape de realitate şi înţelese în taina şi dimensiunea epocii lor.
Toate manuscrisele oferă însă o imagine de ansamblu asupra lui şi familiei sale de-a lungul secolului al XX-lea. Văşcăuanul Nicolae Coroiu ne poartă pe firul istoriei în toate extremităţile spaţiului românesc antebelic, interbelic şi postbelic. Demersul nostru a fost sprijinit şi de fotografiile care urmăresc traseul familial al lui Nicolae Coroiu peste tot pe unde a umblat. Acestea se găsesc în colecţia de fotografii a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. Parte dintre ele pot fi văzute în paginile acestui volum.
Prof. Univ. Dr. Habil. Sorin Șipoș (Universitatea din Oradea, Centrul de Studii Interdisciplinare)
Mai sunt actuale editările și reeditările? Studiu de caz: opera istoricului Silviu Dragomir
În studiu, stabilim rațiunile editării și reeditări unei părți importante din opera istoricului Silviu Dragomir, anume: studiile sale de istorie medievală, cărțile: ,,Istoria desrobierei religioase a românilor din Ardeal în veacul XVIII”, ,,Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu” și ,,Diploma din 1247 a regelui Bela IV. Studiu critic”. O parte din aceste lucrări au fost tipărite înainte de anul 1918 și sunt greu de găsit și de consultat, altele au fost editate în perioada regimului comunist, fiind supuse unei aspre cenzuri de ideologiile vremii, iar lucrarea ,,Diploma din 1247 a regelui Bela IV. Studiu critic” a fost interzisă spre publicare din rațiuni politice. Apoi, cariera istoricului Silviu Dragomir, după anul 1947, a cunoscut schimbări semnificative. Istoricul a fost pensionat forțat din universitate, eliminat din Academia Română și închis la Caransebeș și Sighet.
În consecință, se pot detecta motivații diverse pentru reeditarea acestor lucrări, precum și abordări diferite și specifice pentru fiecare operă. Spre exemplu, în cazul lucrărilor ,,Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu” și ,,Diploma din 1247 a regelui Bela IV. Studiu critic”, redactate și supuse cenzurii, am fost obligați să facem recurs la arhive și la lucrările aflate în manuscris pentru a surprinde modificările pe care Silviu Dragomir a fost obligat să le facă de autoritățile politice din epocă. De asemenea, în lucrare discutăm despre normele de editare utilizate și despre nevoia de încadrarea în istoriografia problemei a cercetărilor lui Silviu Dragomir.