Istoria economică și socială a Transilvaniei în Evul Mediu și epoca Principatului

 Vineri, 26 august 2016, orele 15:00-17:00 

 UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1, 

Sala Lucian Blaga

Organizator și moderator:

CS III Dr. Zsolt Simon, Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai” Târgu Mureş

Prezintă:

Marian Horvat (masterand, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filosofie)

Exploatarea sării şi dezvoltarea economică a Dejului (secolele XIV-XVI)

Minele de sare de la Ocna Dej au reprezentat o sursă importantă de venit pentru regii Ungariei şi principii Transilvaniei. Aceştia au fost interesaţi ca exploatarea şi comerţul cu sare să se dezvolte şi să funcţioneze în cele mai bune condiţii. Ca urmare, Ocna Dej şi Dejul au beneficiat de o serie de privilegii, scutiri şi protecţii. Dejul, ca oraş liber regal, s-a bucurat de statutul juridic şi condiţiile economice favorabile pentru a putea dezvolta exploatarea şi transportul sării. Importanţa acestui produs pentru istoria economică a oraşului este observabil în activitatea cămării de sare, în înfiinţarea unei bresle a plutaşilor, în atenţia acordată de regalitate lucrătorilor din mine, etc.

Vom analiza sistemul de explotare a sării şi modalităţile în care viaţa dejenilor era legată de valorificarea acestui produs. Documentele păstrate, deşi puţine, relevă importanţa sării în evoluţia oraşului şi oferă indicii despre puterea economică a acestuia. Pe baza corpusurilor de documente editate şi a documentelor aflate în S.J.A.N. Cluj, vom analiza acele instituţii ale comunităţii dejene care au fost legate de explotarea sării: cămara de sare, breasla plutaşilor şi consiliul oraşului. Vom urmări şi comerţul cu sare al Dejului şi rolul lui în evoluţia economică locală.

Au fost publicate unele studii privind explotarea şi comerţul cu sare al Transilvaniei şi a fost analizată doar tangenţial cazul minelor de la Ocna Dej. Nu există nici un articol care să cuprindă analize de profunzime ale importanţei sării în dezvoltarea economică a Dejului şi în activitatea instituţiilor locale.

Alexandru-Daniel Piticari (masterand, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie)

Relațiile economice ale orașului Bistrița cu Ocolul Câmpulungului Moldovenesc. Secolele XV-XVI

Orașul Bistrița, aflat la hotarele Transilvaniei, a jucat un rol important în viața economică a Voievodatului Moldovei. Domnitorii moldoveni comandau din acest oraș podoabe, obiecte de orfevrărie, postavuri, armament, etc. La rândul lor, bistrițenii aveau nevoie de lână, miere, ceară, lemn; aceste produse proveneau în mare parte din spațiul moldav.
Ruta comercială ce facilita toate aceste schimburi între orașul Bistrița și Voievodatul Moldovei trecea prin Ocolul Domnesc al Câmpulungului Moldovenesc. În acest context, Câmpulungul a jucat atât în Evul Mediu, cât și în Epoca Premodernă un rol important în realizarea acestor schimburi comerciale, ce aduceau însemnate sume de bani celor doi parteneri economici. Prin urmare, câmpulungenii au primit privilegii cu caracter economic de la domnitorii moldoveni, cât și de la patriciatul bistrițean. La rândul lor, domnii Moldovei au conferit o serie de scutiri și privilegii negustorilor din Bistrița, pentru a consolida relațiile economice dintre cele trei părți. Este relevantă în acest sens inițiativa domnitorului Alexandru Lăpușneanu, care a construit un han la Câmpulung Moldovenesc, unde negustorii bistrițeni aveau posibilitatea de a-și depozita mărfurile sau de a se adăposti pe timp de noapte.
Prezenta temă are avantajul de a fi puțin cercetată, documentele regăsite în arhivele de la Bistrița, Câmpulung Moldovenesc sau Suceava așteptând o valorizare la adevărata lor importanță. Cercetarea relațiilor economice ale orașelor și târgurilor de frontieră transilvănene cu Moldova pot oferi informații noi cu privire la evoluțiile raporturilor politice dintre cele două entități.

CS III Dr. Zsolt Simon (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai” Târgu Mureş)

Prețuri și salarii în Brașovul medieval

Studiul preţurilor şi salariilor este important pentru a interpreta corect sumele de bani, ce apar în sursele istorice. Fiind necesar a cunoaşte cu exactitate valoarea de cumpărare a monedelor folosite. În istoriografia referitoare le trecutul Transilvaniei medievale (până la 1526), cercetările despre istoria preţurilor şi salariilor nu au fost – şi nu sunt – populare: Opere de referință cu privire la istoria economică a Transilvaniei medievale fiind cele scrise de  David Prodan şi József Pataki, care au publicat din socotelile episcopiei de Transilvania, respectiv al domeniului cetăţii Hunedoara, pe una sau două pagini, datele despre preţuri şi salarii (sursele menţionate provin din primele decenii ale sec. al XVI-lea). Acestea sunt motivele care ne-au determinat să cercetăm preţurile şi salariile medievale ale Braşovului, unul dintre cele mai importante oraşe medievale din Transilvania. Sursele investigaţiei noastre vor fi socotelile medievale ale Braşovului, care s-au păstrat (scrise în primele decenii ale sec. al XVI-lea). În cea de-a doua parte a prezentării noastre dorim să comparăm preţurile şi salariile medievale ale Braşovului cu cele din domeniile cetăţii Hunedoara, respectiv al episcopiei de Transilvania.

CS III Dr. Julia Derzsi (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu)

Bugetele locale ale oraşelor Sibiu şi Braşov în a doua parte a secolului al XVI-lea

Prezentarea noastră urmăreşte reconstruirea paralelă a două sisteme bugetare orăşeneşti din Transilvania princiară, Sibiu şi Braşov. În perioada cercetată, bugetele locale ale Sibiului şi Braşovului cuprindeau bugetele administraţiilor locale, la care se adăugau bugetele unor instituţii caritative, respectiv contribuţiile unor comune aservite oraşelor. Sarcinile financiare ale celor două oraşe erau constituite în primul rând din întreţinerea construcţiilor de apărare şi a dezvoltărilor infrastructurale, dar şi din inspecţia, după secularizare, a activităţilor caritative şi de alt gen. Pentru susţinerea acestor activităţi, aceste oraşe dispuneau de aparatul oficial corespunzător, a cărui finanţare a împovărat, din ce în ce mai mult bugetele locale orăşeneşti, pe lângă alte cheltuieli fixe şi variabile. Cheltuielile administraţiilor locale erau suportate în cea mai mare parte din venituri proprii. Pentru echilibrarea bugetelor şi acoperirea eventualelor deficite, oraşele erau nevoite să iau măsuri fiscale şi de creştere a resurselor existente. În prezentarea noastră vom urmări cum s-au format bugetele locale ale Sibiului şi Brasovului, în ce au constat şi ce structură au avut, prin ce instituţii şi strategii de control au fost realizate. Analiza balanţelor financiare presupune identificarea exactă a elementelor de venituri, în condiţiile în care administraţiile oraşelor centralizau, în afară de taxele locale şi cele ale scaunului sau ale districtului. Reconstruirea bugetelor locale ale Sibiului şi Brasovului este posibilă pe baza registrelor de socoteli. Analiza acestora ne oferă o imagine bogată despre mecanismele interne ale administraţiilor locale în unitatea lor economică şi în legătură strânsă cu posibilităţile financiare ale locuitorilor.

Drd. Sergiu-Ionuț Oltean (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie), Drd. Filip Bogdan Sebastian (Academai Română, Filiala Cluj-Napoca)

Situația dusnicilor în Transilvania medievală: între slugi şi oameni liberi

Diferenţele între starea de libertate şi sclavie sunt în fapt nuanţe dintr-un spectru larg, pe care societatea momentului le decide, definind pentru fiecare persoană statutul şi posibilităţile. Asocierea facilă dar eronată între sclavii antichităţii şi servii evului mediu face parte dintr-un avânt al simplificării unei ere precum şi al perpetuări unor mituri care nu fac cinste perioadei numite malițios “Evul întunecat”.
Dacă pe pământurile nobiliare slugile sunt, prin felul de a fi trataţi, mai aproape de sclavie decât de libertate, pe teritoriile regale şi pe cele ale bisericii, aceştia ocupa mai degrabă poziţia unui chiriaş care, în contravaloarea pământului pe care îl lucrează pentru sine (fără a-l deţine), îndeplinește munci pentru stăpân, având însă un grad mai mare de autonomie asupra propriei sorţi.
În Transilvania, parte a Regatului Maghiar, problema slugilor se pune altfel faţă de regiunile extracarpatice. Prezenţa ecleziastica a Romei în teritoriu aduce cu sine mecanismul uzual pus în slujba mântuirii sufletelor credincioşilor. În contextul uzanţei ctitoririi de mănăstiri ai caror membrii se roagă pentru sufletul fondatorului, Biserica găseşte încă o cale spre viaţa veşnică, prin acceptarea în slujba ei a dusnicilor (dusinicos exequiales), slugi eliberate cu condiţia de a îndeplini munci în folosul aşezământului religios.
Discutând problema servitudinii de la momentul pătrunderii ungurilor în spaţiul transilvan, constatăm o evoluţie constantă a punctului de vedere asupra acesteia, într-o lume care este confruntată cu schimbări rapide şi de impact, pe de o parte penetraţia tot mai pregnantă a creştinătăţii care susţine timid egalitatea condiţiei umane şi scăderea eficienţei sistemului tradiţional al sclaviei, iar pe de alta starea conflictuală constantă a regatelor creştine, dar şi invaziile repetate ale populaţiilor păgâne care aduc cu sine numeroşi captivi de război.
Astfel, vom încerca să urmărim această evoluţie şi să plasăm în contextul corect această categorie a liberilor testamentari, care reprezintă o particularitate a timpului ei.

Drd. Ferenc Pall-Szabo (Universitatea Babeș-Bolyai)

Școli confesionale la Cluj în secolele XVI-XVII

Odată cu reforma religioasă atât în Cluj, cât și în alte orașe din Transilvania, a început o efervescență spirituală fără precedent. Cu toate acestea, în urma frământărilor cauzate de reformă, educația a suferit un declin puternic, profesorii care făceau parte din diferite ordine călugărești catolice fiind alungați. Foarte curând însă protestanții, care au devenit majoritari în Cluj, au realizat importanța necesității educației, și-au înființat propria școală care, în ultima treime a secolului XVI, împreună cu locuitorii Clujului, a devenit antitrinitariană.

În 1579, sub patronajul principelui Ștefan Báthory, a luat ființă și o instituție de învățământ catolică, condusă de iezuiți. Cu toate că au existat conflicte, chiar sângeroase, și această școală a supraviețuit de-a lungul secolului XVII. În prima parte a secolului XVII a fost înființată la Cluj și un colegiu calvin care a devenit o instituție de prestigiu, astfel în ultima parte a existenței Principatului Transilvaniei au existat nu mai puțin de trei școli confesionale în oraș. Lucrarea de față are ca obiectiv prezentarea vieții celor trei instituții și analizarea legăturilor dintre ele.