Arheologie, istorie și informatică în cercetarea monumentelor ecleziastice medievale – ArhInMed
Sâmbătă, 27 august 2016, orele 11:30-13:30
UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1,
Sala D. D. Roşca
Organizator:
Prof. Univ. Dr. Habil. Ioan Marian Ţiplic, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu
Moderator:
CS II Dr. Maria Emilia Țiplic, Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu
Prezintă:
Drd. Adrian Șovrea (Universitatea „Lucian Blaga”, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Sibiu)
Arheologie funerară în regiunea Târnavelor: cimitire din jurul bisericilor medievale (sec. XII-XIII)
Cartarea obiectivelor arheologice reprezintă o necesitate în contextul dinamicii dezvoltării infrastructurii și modificării teritoriului ca urmare a masivelor intervenții antropice. În trecut această cartarea era realizată prin intermediul repertoriilor arheologice, ce aveau ca scop principal crearea unei ”baze de date” cu toate punctele de interes arheologic dintr-un teritoriu. În prezent, cartarea și realizarea unor analize comparative și calitative a zonelor de interes arheologic este mult ușurată de utilizarea unor tehnologii informatice cum sunt cele derivate din GIS.
Prin prezentarea de față ne propunem să ilustrăm ce este cunoscut până în prezent în ceea ce privește cimitirele din jurul bisericilor databile în intervalul cuprins între secolele XI-XIII din regiunea Târnavelor, constituind un prim pas spre realizarea unei baze de date care să permită analize comparative utilizând platforma de tip open source Q-GIS.
Corina Hopârtean (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu)
Moștenirea Ordinului Paulin în Transilvania. Studiu de caz: prezența paulină la Păuca, județul Sibiu
Prezența ordinului paulin, respectiv a Ordinului Sf. Paul Eremitul, este una certificată în contextul istoriografic din România, însă – în comparație cu lucrările publicate pe această temă în Ungaria – putem afirma că în cercetarea românească abordarea acestei problematici nu și-a atins apogeul din punct de vedere al popularizării activității ordinului paulin în Transilvania medievală, dar și din punct de vedere al investigațiilor arheologice prin care ar putea fi reconstituit peisajul natural influențat de activitățile cotidiene ale călugărilor paulini. Prin prisma acestor aspecte, încercăm o repertoriere și o redare comparativă a specificului cadrului natural ocupat de către ordinul paulin în secolul XIV în Transilvania, axându-ne asupra moștenirii arhitecturale a ordinului în comunitatea din satul Păuca, județul Sibiu.
Prof. Univ. Dr. Habil. Ioan Marian Țiplic (Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu), CS II dr. Maria Emilia Țiplic (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu)
De la Rotondă la Basilica? Primele monumente ecleziastice ale Sibiului
Cercetarea arheologică a căutat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea să clarifice datarea și mai ales planimetria primului monument romanic al Sibiului. La începutul secolului al XX-lea, cu prilejul sistematizării spațiului din jurul bisericii evanghelice din Piața Huet, a fost pus în evidență un plan de lărgire a monumentului prin transformarea lui din plan basilical în biserică hală, dar nu au adus nici un plus de informație cu privire la faza romanică. Cercetările arheologice întreprinse în interiorul sacristiei și transeptului de nord al bisericii evanghelice nu au avut mai mult succes.
În anul 2003, cu prilejul unor lucrări de modernizare a rețelei de telefonie, au fost descoperite fundațiile unei construcții de plan circular, dovedită a fi o rotondă de tipul celei de la Orăștie.
Lucrări de cercetare arheologică exhaustivă a Pieței Huet au dus la evidențierea unui cimitir în jurul bisericii evanghelice ce conține și morminte databile în perioada de sfârșit de secol XII și început de secol XIII, dar nu au evidențiat nimic ce ar putea fi legat de existența unei faze romanice. Oportunitatea a fost oferită de lucrările de restaurare a interiorului bisericii evanghelice care au prilejuit realizarea unor sondaje în interiorul corului și navei, săpături ce au pus în evidență părți ale unei abside romanice.
Dr. Ioan-Cosmin Ignat (Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu)
Patrimoniul mobil al bisericilor săsești din bazinul Hârtibaciului (jud. Sibiu)
Deși în ultimele noastre cercetări am abordat subiecte care țin mai mult de arhitectura edificiilor ecleziastice ale sașilor din sudul Transilvaniei, atenția ne-a fost captată, în ultima perioadă, de stadiul precar în care se află obiecte importante aparținând comunităților săsești. Există o serie de obiecte aflate în proprietatea parohiilor săsești care vor dispărea în anii care vor urma, în cazul în care nu vor fi salvate. În biserica din Chirpăr, spre exemplu, am reperat mai multe bunuri, de la straie bisericești la vase de cult, care se află impropriu depozitate, în nava laterală nordică, a cărei acoperiș s-a prăbușit parțial. Considerăm că este absolut necesar ca muzeele județene și naționale să se implice mai mult pentru a susține procesul de salvare, conservare și restaurare a acestor bunuri. După anul 1990, procesul de răpire a unor obiecte de importanță istorică excepțională s-a accelerat, astfel încât astăzi doar o parte a patrimoniului mobil mai poate fi reperat în teren. Apoi pledăm pentru necesitatea aducerii la zi a inventarierii obiectelor aduse în discuție, ultima dată realizată integral în anul 1967. Existența unei baze de date informatizată este foarte utilă pentru a controla ce se întâmplă în viitor cu patrimoniul mobil al bisericilor săsești transilvănene.
CS II Dr. Maria-Emilia Ţiplic (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu), Prof. Univ. Dr. Habil. Ioan-Marian Ţiplic (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu)
Monumente ecleziastice din sudul Transilvaniei: arheologie, arhitectură şi cultură materială religioasă. De la câteva studii de caz spre o bază de date: arhin.ro
Cercetarea monumentelor ecleziastice medievale din sudul Transilvaniei, fie ea din perspectiva arheologică, arhitecturală, istorică sau a evoluţiei formelor artistice, fie ea din perspectiva echipamentului religios sau a bisericii ca loc de memorie, a dus la crearea unui volum informaţional uriaş. Expunerea noastră se va desfăşura pe două traiectorii principale: prima va aduce în discuţie diversitatea patrimoniului bisericesc medieval, mobil sau imobil, şi rolul / influenţa inovaţiilor tehnologice în gestionarea informaţiilor ce vizează cca. 100 de biserici; vom prezenta o bază de date care a fost creată cu scopul de a introduce cât mai multe date pentru fiecare monument în parte, scopul ei fiind acela de a facilita accesul la o informare cât mai rapidă atât pentru specialist sau student. cât şi pentru publicul larg sau asociaţii culturale / agenţii culturale. O a doua traiectorie va gravita în jurul unui studiu de caz, cel al bisericii evanghelice din Cisnădie, prin care vom schiţa metodologia de cercetare pe care am abordat-o în studierea monumentului ecleziastic: biserica în cadrul unui peisaj religios, biserica în cadrul aşezării ca spaţiu sacru, biserica ca entitate de sine stătătoare, respectiv evoluția constructivă a edificiului ecleziastic și a patrimoniului său atât mobil, cât și imobil, şi biserica ca loc de memorie.