Aboliţionism şi emanciparea ţiganilor în principatele române
Joi, 25 august 2016, orele 18:30-20:00
UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, parter,
Sala E. Pop
Organizator și moderator secțiune:
Dr. Viorel Achim, Academia Română, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Bucureşti
Prezintă:
CS I Dr. Viorel Achim (Academia Română, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Bucureşti)
Dezrobirea ţiganilor – argumentele aboliţioniştilor
Aboliţionismul românesc a fost în mare măsură o transpunere în spaţiul nostru a aboliţionismului occidental, în primul rând a celui francez, dar el s-a construit ca teorie şi ca acţiune practică în contextul în care, în epoca regulamentară, statul intervenea tot mai mult în reglementarea instituţiei robiei şi lua măsuri de ameliorare a situaţiei robilor. Caracterul compozit şi original al aboliţionismului românesc iese în evidenţă şi atunci când e vorba de argumentele pe care le-au folosit aboliţioniştii în încercarea lor de a-i convinge pe proprietari să renunţe la robi şi de a determina factorii politici să ia decizia desfiinţării robiei. Comunicarea se ocupă de argumentele folosite de aboliţioniştii români, care au fost de trei categorii: argumentul filosofic şi moral (robia ca instituţie imorală care trebuie să dispară); argumentul economic (sclavia nu este rentabilă din punct de vedere economic şi este o frână în calea dezvoltării economice a ţării) şi argumentul politic (prin desfiinţarea robiei românii dovedeau lumii că erau capabili de reforme şi progres). Studierea acestei chestiuni permite scoaterea în evidenţă a specificul aboliţionismului românesc în raport cu aboliţionismul din spaţiul occidental.
CS III Dr. Raluca Tomi (Academia Română, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, Bucureşti)
Aboliționismul românesc între imitație externă și tradiție reformatoare
Mișcarea aboliționistă declanșată în Marea Britanie, SUA, Franța, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, a cuprins toate statele în care existau forme diverse de sclavie și a avut drept consecință abolirea comerțului cu sclavi și emanciparea sclavilor, a robilor. La rândul ei emanciparea s-a făcut treptat, în urma unor reforme (cazul Marii Britanii, al Tunisiei) sau violent, în urma unor revoluții sau o unor războaie civile (cazul Franței în timpul revoluției de la 1789 și 1848; al SUA, consecință a Războiului de secesiune din 1861 – 1865). Măsuri împotriva comerțului cu sclavi au fost luate și în Imperiul Rus și cel Otoman. În acest context, în care emanciparea politică și socială a diferitelor categorii defavorizate devenea o componentă esențială a lumii moderne, s-a manifestat și mișcarea aboliționistă din Principatele Române, din deceniile patru-șase ale secolului al XIX-lea. Comunicarea își propune să prezinte ce element a fost hotărâtor în impulsionarea mișcări aboliționiste din Principatele Române: influența mișcărilor aboliționiste din Europa, SUA, reformele din lumea otomană sau nevoia internă de primenire a societății. Vom prezenta căile de pătrundere a ideilor aboliționiste europene, nord-americane în paralel cu activitatea și gândirea politică a acelor lideri români, care au văzut în eliberarea robilor țigani o verigă importantă a procesului început cu reformele din timpul lui Constantin Mavrocordat.
CS III Dr. Venera Achim (Academia Română, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” București)
Eufrosin Poteca aboliționist
Comunicarea se ocupă de activitatea cu caracter aboliționist, puțin cunoscută, a teologului, filosofului și pedagogului Eufrosin Poteca (1786–1858). Bursier al Eforiei Școalelor din Țara Românească, între anii 1820 și 1825, la universitățile din Pisa şi Paris, el s-a întors în țară cu idei moderne. Între acestea se aflau dreptatea socială, eliberarea robilor, educația prin școală, egalitatea în faţa legilor şi impozitul progresiv pe venit. Propagarea noilor idei a dus la înlăturarea sa din învățământ.
Tema eliberării robilor apare în predicile și scrierile lui Poteca de la începutul anilor ’20 ai secolului al XIX-lea până spre sfârșitul vieții. El poate fi socotit primul aboliționist român. Poteca a adus în fața societății românești problema robiei și necesitatea desființării acestei instituții. Argumentele lui sunt de ordin moral și religios: imoralitatea robiei, învăţătura creştină şi mândria românilor de a fi urmaşi ai romanilor, ai Sf. Constantin care i-a slobozit pe robi. Unele dintre scrierile lui Poteca nu au fost publicate în epocă din cauza opoziţiei autorităţilor faţă de ideile sociale exprimate de autor.
CS I Dr. Cătălin Turliuc (Academia Română, Institutul de Istorie “A. D. Xenopol”, Iaşi)
Perspective conceptuale şi teoretice asupra aboliţionismului
Comunicarea îşi propune o trecere critică în revistă asupra conceptului şi teoriilor cu privire la aboliţionism, originea şi cauzele sale, motivaţia şi modalităţile în care aboliţionismul s-a manifestat şi se manifestă încă în societatea modernă şi contemporană. Lucrarea îşi propune o abordare cu un pronunţat aspect metodologic având în vedere contribuţiile din istoriografia română sunt nu numai rare, ci şi de o întindere şi valoare inegală. Dimensiunea voit euristică va clarifica maniera în care abordarea aboliţionismului în literatura de specialitate poate influenţa abordările istorice secvenţiale ale acestui subiect în scrierile cu caracter istoric şi sociologic. Concluziile lucrării încearca definirea unui cadru teoretico-conceptual valid pentru cazul abolitionismului asa cum s-a manifestat el în societatea românească la mijlocul veacului al XIX- lea.