Probleme actuale ale istoriografiei juridice românești. De la politizarea istoriei la noile metode de cercetare

Joi, 25 august 2016, orele 15:00-17:00 

Sala V. Bogrea, UBB, clădirea centrală, str. M. Kogălniceanu, nr.1, et. 1.

Organizatori secțiune:

Prof. Univ. Dr. Mircea Bob, Drd. Mihai Safta, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept

Prezintă:

Drd. Ioana-Terezia Pop (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie)

Originile nobilimii transilvănene în legislația Regatului Maghiar

Prin prezentul studiu, ”Originile nobilimii transilvănene în legislația Regatului Maghiar”, propun urmărirea conceptului de nobilime și modul prin care ajung să fie creați nobilii în Regatul Maghiar, de la formarea sa și până la începutul veacului al XVI-lea. Consider că nobilimea de la începutul întemeierii Regatului Maghiar a reprezentat o forță pe care regalitatea nu a putut-o neglija în conducerea regatului. Dar și un element care a beneficiat de-a lungul celor cinci secole, de numeroase documente și articole în decretele emise de regii maghiari.

Principala sursă a acestui studiu o reprezintă seria de legi maghiare publicate sub titlul ”The Laws of the Medieval Kingdom of Hungary” – ”Decreta Regni Medievalis Hungariae”. Primele patru volume tratează anii extremi 1000-1526, iar ultimul volum,  al cincilea din această serie, este ,,Tripartitumul”, realizat de Ștefan Werbőczy. Decretele tratează modul prin care era obținută nobilitatea, statutul urmașilor nobililor, relația regalității cu nobilimea, privilegiile obținute de nobilime de-a lungul veacurilor.

Literatura de specialitate, care a tratat această problematică, este a doua sursă folosită în acest studiu. În acest sens, menționăm lucrarea realizată de Erik Fügedy, privind familia Elephánthy, dar și studiul realizat de Martyn Rady, privind legea cutumiară în Regatul Maghiar. Un pas important al acestei lucrări îl va reprezenta analiza istoriografiei românești privind nobilimea din Transilvania și din comitatele alăturate. Prin acest demers se va putea observa cum a fost tratată problematica legilor Regatului Maghiar în rândul cercetărilor de până acum. 

În definitiv, cercetarea nobilimii din perspectiva juridică este un demers necesar în istoriografia românească, studiu care dorește să realizeze un cadru pentru viitoarele demersuri privind nobilimea, din microregiunile Regatului Maghiar.

Drd. Maria Frînc (Universitatea Babeș-Bolyai,  Facultatea de Istorie și Filosofie)

Dreptul de moștenire din perioada medievală în cercetările istorico-juridice din România

Dreptul de moștenire din perioada medievală este o temă care unește două domenii, cel al istoriei, prin studierea unei epoci apuse și cel juridic, prin cercetarea unui subiect de drept.

În cadrul comunicării propuse voi urmări abordările istoriografice asupra dreptului de moștenire din Transilvania, în secolele XIV-XVI. Delimitarea geografică și temporală este dată în primul rând de preocupările mele în cadrul lucrării de doctorat, ce are în vedere „Pătrimea fiicei în Episcopia Transilvaniei. Dreptul de moștenire pe linie feminină în Evul Mediu (sec XIV- jumătatea secolului al XVI-lea”.

Dreptul de moștenire în perioada medievală era apanajul Bisericii. În secolul al XIV-lea se formează un tribunal bisericesc, așa-numitul vicariat, care judeca toate cazurile privitoare la moștenire. La finalul primei jumătăți a secolului al XVI-lea are loc o laicizare a instituțiilor ecleziastice. Toate aceste aspecte ale trecutului transilvănean, reflectate în documente, sunt tratate timid în istoriografie. Critica istoriografiei românești, care a abordat, însă, tema dreptului de moșternire, o consider importantă din cauza lipsei unui asemenea studiu.

Stabilirea contextului politic în care anumite cercetări s-au desfășurat este facilă în înțelegerea manierei de abordare a temei. O analiză istoriografică scoate la lumină nu doar interesul istoricilor într-o anumită perioadă, ci și plusul pe care noile cercetări pot să îl aducă asupra unui subiect. Critica cercetărilor ce abordează un concept, care se înscrie atât în sfera dreptului, cât și al istoriei, trasează nevoia unui studiu interdisciplinar, a legăturii mai strânse dintre drept și istorie, precum și avantajele pe care această legătură le poate aduce în ambele domenii.

Drd. Mihai Safta (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Drept)

Dreptul medieval în Transilvania secolului al XIV-lea. De la clișee istoriografice la realități instituționale

Orice sistem legislativ este creat și definit în funcție de relațiile sale cu ideile, scopurile și idealurile societății căreia îi este aplicat. Altfel spus, guvernământul este instrumentul ce preia ideile de mai sus și le translatează în lumea limbajului juridic, încercând să îndeplinească scopul sau țelul societății. Dreptul în cadrul unei societăți comuniste este diferit de cel dintr-o societate capitalistă, dreptul unei societăți Budiste este și el diferit de cele două de mai sus, dar și de acela dintr-o societate creștină. Ideologia dominantă a Evului Mediu este elaborată din cosmologia creștină. Punctul de vedere Christocentric s-a infuzat în toate colțurile societății, de la cel mai de jos villein la cel mai puternic rege sau împărat. Guvernământul teocratic era caracterizat prin concederea de drepturi, rege-supuși, asupra cărora altfel nu ar fi avut nici un drept. Puterea venea de deasupra printr-un act de concesiune. Regele era autoritatea ce concede drepturi supușilor săi, iar regele la rândul său era încorporat în tema grației divine de concesiune a puterii regale.

Prin acest punct de vedere se poate prezenta și înțelege imersiunea dreptului medieval și bagajul legislativ în tema Christianitas-ului. Dreptul medieval prezintă un vocabular specializat, ce definește practici, proceduri și termeni ce astăzi nu mai pot fi traduși în limbile moderne. Considerăm astfel limbajul juridic medieval un creator de confuzie și mari dificultăți pentru cititorul neofit, iar pentru exegeți acesta poate prezenta nenumărate capcane și interpretări eronate.

Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie), Lect. Univ. Dr. Dorel Moțiu (Universitatea din Oradea), Asist. Univ. Dr. Vladimir Mătușan (Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”)

Politizarea sau modernizarea legislației? Introducerea legislației stării civile în Ungaria dualistă la sfârșitul secolului al XIX-lea

Comunicarea va aborda legile „politico-bisericești” din anul 1894, introduse de guvernul maghiar în  chestiunea matricolelor de stare civilă, a căsătoriei civile etc. Importanţa acestei legislații venea din faptul că se impunea trecerea matricolelor în administraţia statului, care urma să fie efectuată de funcţionarii civili. Legea statua implicarea funcţionarului civil în operaţiunile anterioare contractării căsătoriei: efectuarea vestirilor, obţinerea dispenselor pentru diferitele impedimente recunoscute ca atare de stat, preluarea declaraţiei oficiale de căsătorie a mirilor şi înscrierea datelor de căsătorie în registrele de stare civilă.

Prin textul legii se consfinţea oficial ceea ce legea XXXI/1894 enunţase ca principiu general: din perspectiva statului, funcţionarul civil prelua rolul preotului în încheierea căsătoriei. Diferenţa consta în faptul că anterior anului 1894, încheierea căsătoriei religioase întrunea atât legalitatea canonică, cât şi pe cea civilă, fiind validă în ochii amândurora. După 1894, căsătoria civilă nu asigura şi efectele ecleziastice, astfel cum nici căsătoria religioasă nu era recunoscută de către stat. Mai mult, legile prevedeau pedepse consistente vizavi de preoţii sau cuplurile care încheiau mai întâi căsătoria religioasă. Modalitățile în care bisericile din Ungaria au reflectat adoptarea acestei legi au fost diferite, variind de la sprijin şi satisfacţie din partea bisericilor protestante, până la dezaprobare şi condamnare deschisă a posibilelor efecte ale lor de către biserica ortodoxă și cea greco-catolică.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a acestor legi, bisericile au trebuit să se plieze la realităţile epocii şi să recomande executarea ei, deoarece pedepsele prevăzute erau considerabile, comparativ cu cele din perioada anterioară promulgării lor. Contemporanii au sesizat deopotrivă caracterul modernizator al multor prevederi conținute de legislația din anii 1894-1895, dar și efectele negative în ceea ce privea identitatea etno-religioasă a unor popoare din Ungaria, aflate sub dominația politică a Budapestei.