Surse vechi şi noi: informaţii istorice şi metode de analiză. 

II. Perspective tematice: 1. Urbanizare şi urbanism

Sâmbătă, 27 august 2016, orele 15:00-17:00

UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1, 

Sala D. D. Roşca

Organizator și moderator:

CS I dr. habil. Tudor Sălăgean, Universitatea Babeş-Bolyai

Prezintă:

Erich Noris Szakács (masterand, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie)

Forme de administrare ale teritoriilor în Ordinul Teuton primitiv. A fost un bailaj în Țara Bârsei?

Cercetarea are ca scop principal studierea formelor de organizare din primele decenii ale Ordinului Teuton. Deși nașterea ordinelor are loc în secolul al XII-lea, militarizarea ordinelor atinge apogeul la începutul veacului al XIII-lea, sub umbrela hierocrației inocentine. Astfel, este foarte importantă surpinderea compoziției pe două planuri al scheletului instituțional specific ordinelor: primul plan reprezentat de activitatea caritabilă și spirituală, iar planul secund reprezentat de activități de tip militar, care adăpostesc într-un mod eidetic misionarismul creștin. Adosarea atribuțiilor militare ordinelor care se ocupau cu jalonarea pelerinajelor către Terra Sancta, survine mai ales după modificarea naturii pelerinajelor. Cunoscute în documentele vremii sub denumirea de peregrinatio, passagium, iter, via, sau expeditio, pelerinajele își militarizează treptat natura odată cu intensificarea activităților misionare, propuse de Sfântul Scaun.

În plus, la începutul secolului al XIII-lea, în timpul pontificatului papei Inocențiu al III-lea, Christianitas reclamă o expandare. Extinderea creștinătății suferă un transfer, de la registrul transmarin la cel cismarin, de la activitățile armate întreprinse împotriva saracenos, la cele împotriva paganos, schismaticos și al ereticos. Ordinele de monahi cavaleri sunt ancorate pe frontierele Christianitas și îndeplinesc activități militare multiple: defensive, ferind teritoriile de incursiuni necreștine și activități misionare (sau ofensive), care au în vedere extinderea frontierelor. În dinamica cruciată, regatele vor specula și, în final, vor sprijini acțiunile ordinelor în cauză, relațiile cu monahii cavaleri fiind uneori fluctuante (între emulație și conflict). Organizarea teritorială a Ordinului Teuton, la începutul secolului al XIII-lea, se leagă strâns de politica dusă Hermann von Salza și de libertatea de care acesta beneficia din partea lui Frederic al II-lea Hohenstaufen, în privința spațiilor din Europa orientală și septentrională, fundamentală fiind și susținerea activă a Sfântului Scaun. Așezarea Ordinului în Țara Bârsei se înscrie într-un concert mai larg, care cuprinde valorificarea donațiilor dintr-un spațiu deloc restrâns. Astfel, încercarea stabilizării Ordinului în teren se consumă, în prima parte, în spații precum Țara Bârsei, Armenia Ciliciană, Prusia sau Livonia. Într-un document datat în jurul zilei de 7 mai 1212, este pomenit un personaj pe nume Theodoricus, care a condus misiunea teutonilor în Țara Bârsei. Foarte probabil este faptul ca acesta să fi fost dizlocat din bailajul sicilian și trimis de Marele Maestru în Țara Bârsei. Theodoricus apare pomenit în documente ca ocupând poziția de praeceptor domorum, în teritoriile siciliene ale Ordinului, fiind înlocuit de un anume Jordanus, în decembrie 1216. În aceste condiții, opinăm că teritoriul carpatin ar fi fost supus unui proces de cimentare a scheletului instituțional local, fiind organizat după paradigma bailajului (comun ordinului), sub posibila autoritate a unui Komtur, în persoana fratelui Theodoricus.

Drd. Cristiana Puni (Universitatea Babeș-Bolyai)

Integrare prin arhitectură: Târgu Mureș în epoca Art Nouveau

Studiul de față se axează pe maniera în care arta leagă țări cu diferite culturi și pe înțelegerea fenomenului de circulație și preluare a modelelor culturale din epoca Art Nouveau. Arta a fost un teren de luptă pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. Mergând pe ideea că opera de artă este o imagine a artistului și a comanditarului, putem afirma că aceasta oferă un tablou coerent al societății. Astfel, toate schimbările produse pot fi apreciate prin intermediul artei. Europa a fost mereu un teritoriu al universalismului și al diversității, dar din punct de vedere artistic vastul teritoriu a fost unit. Târgu Mureșul păstrează urme ale trecutului în arhitectura sa, dar patrimoniul său arhitectural din epoca Art Nouveau demonstrează succesul pe care stilul l-a avut în această urbe. Parte din Imperiul Austro-Ungar, orașul a preluat manifestarea stilului sub forma secessionului maghiar. Stilul din Ungaria era unul cu valențe naționaliste, valori care au fost preluate și de Transilvania. Patrimoniul secession existent în Târgu Mureș demonstrează legătura constantă dintre centru și periferie. Programa stilistică s-a mulat pe o tradiție plastică deja existentă ceea ce se traduce printr-o gândire plastică imperialistă, nu printr-o copiere servilă. Noul drum artistic s-a extins în această parte a imperiului și datorită arhitecților care au adus repertoriul stilistic, reușind să îi confere specificul local. Demersul va scoate în evidență conexitatea evidentă dintre Târgu Mureș și celelalte centre artistice din Europa în epoca Art Nouveau. Definirea peisajului arhitectural, printr-o analiză complexă, din Târgu Mureș valorizează patrimoniul universal lăsat de mișcarea secession.

Dr. Carmen Florescu (Universitatea Babeș-Bolyai)

Arhitectura palatelor eclectice clujene din prisma unei abordări sociologice

Arhitectura constituie un mijloc de comunicare vizuală puternic impregnat de valenţe socio-antropologice definitorii pentru mediul în care o comunitate locuieşte. Deoarece există o relaţie intrinsecă între beneficiar şi clădirea pe care o deţine, ne propunem să parcurgem o scurtă incursiune în societatea clujeană de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea din perspectiva raportului individ-arhitectură, sesizând specificul imobilelor de raport eclectice şi clasa burgheziei care constituia locatarii. Prezentarea va include un studiu comparativ care să expună fenomenul construirii palatelor de colţ în centrul unui oraş ca şi Clujul în raport cu oraşele maghiare de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. În acest context, se afirmă funcţia socială a reprezentării arhitecturii, un concept elaborat de sociologii şi arhitecţii teoreticieni, prin intermediul căruia se analizează maniera în care o locuinţă privată familială devine un simbol al statutul social.