Surse vechi şi noi: informaţii istorice şi metode de analiză. I. Perspective cronologice: 3. Epoca Modernă

Duminică, 28 august 2016, orele 09:30-11:00

UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1, 

Sala D. D. Roşca

Organizator şi moderator secţiune:

CS I dr. Ileana Căzan, Institutul de Istorie Nicolae Iorga, Academia Română, Bucureşti

Prezintă:

CS Dr. Elena Bedreag (Academia Română, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”, București; Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Istorie, Iași)

Testamentele: surse de istorie socială

 Analiza comportamentului individului în faţa morţii, în raport cu grupul familial şi comunitatea din care făcea parte, şi a practicilor juridice însoţitoare ale acestor comportamente, se încadrează într-o tematică de cercetare mai amplă. Desfăşurată atât în Europa Occidentală şi Nordică cât şi în America, din perspectiva istoriei sociale şi a etnologiei şi sociologiei.

Problema evoluţiei relaţiilor inter-familiale, a modului de distribuţie a averilor şi bunurilor materiale este deosebit de importantă pentru înţelegerea reproducerii economice şi sociale atât pentru comunităţile tradiţionale cât şi pentru cele din zilele noastre.

Lucrarea de faţă îşi propune, aşadar, să puncteze cîteva aspecte referitoare la trăirile şi comportamentul individului în preajma morţii, prin folosirea cu precădere a informaţiilor din testamente, subliniind în mod deosebit raportul acestuia cu membrii grupului familia din care făcea parte şi a modului în care omul veacului al XVIII-lea şi al XIX-lea (prima jumătate) se raportează la structurile de rudenie cărora le aparţine. Modul în care îşi concepe şi îşi organizează distribuirea bunurile lumeşti dar mai ales prevederile legate de comemorarea sufletului, sugerează o numită structură mentală a societăţii căreia individul îi aparţinea. Pentru a putea înţelege mai bine parcursul şi evoluţia exerciţiului testamentar, ne vom îndrepta atenţia, într-o primă etapă către originile acestei practici urmărind modul în care era organizată, contextul şi personajele, dincolo de testator, implicate în acest demers.

Conf. Univ. Dr. Constantin Bărbulescu (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie)

Țăranii lui Mihai Eminescu. Imaginea țăranului în opera eminesciană

Ceea ce îmi propun în această cercetare este să surprind imaginea țăranului în opera lui Mihai Eminescu. înțelegând opera în sens larg: texte cu caracter public – poezie, proză, publicistică, dar și private – corespondență. Rămâne de văzut modul în care această imagine se va articula. Una dintre temele importante pare să fie ceea ce am numit tema ,,țăranului obidit”, care vine de departe, de la începuturile romantismului românesc și excelează la un Dinicu Golescu, de pildă. O altă temă ar fi cea a ,,țăranului tradiție”, in care a excelat Vasile Alecsandri. Și aici o să studiez și modul în care limba țărănească și folclorul sunt utilizate în opera poetului. și în sfârșit, poate, o să surprind și marea congruență dintre țăran si român: țăranul ca reprezentant tipic al românului și ramânismului.

Dr. Carmen-Irène Atanasiu (Academia Română, Filiala Constanța, Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii; Expert patrimoniu naval, Ministerul Culturii; Redactor-șef Revista Ligii Navale Române ”Marea Noastră”)

 Marina în spiritualitatea românească. Contribuția ofițerilor de marină la dezvoltarea istoriogafiei, literaturii, științei și tehnicii românești (a doua jumătate a sec. XIX – sec. XX)

Demersul nostru își propune reevaluarea contribuției unor personalități ale marinei la consolidarea și îmbogățirea patrimoniului național de valori culturale, științifice și tehnice. Aici fiind vorba de: istorici, scriitori, publiciști, oameni de știință, inventatori.

În domeniul istoriografiei, marina noastră îşi poate revendica pe drept câteva nume mari, ale căror opere deosebit de valoroase se găsesc, din nefericire, încă departe de ştiinţa marelui public interesat. Sunt lucrări ce nu pot fi separate de istoria națională, cărţi ce nu au putut fi reeditate din considerente politice, dar care astăzi ar putea fi; ai căror autori au avut, la un moment dat, un rol important în formarea viitoarelor structuri ale României moderne.

Acumulând o experienţă vastă, ce transpare în opera lor. Literatura și publicistica de marină au căutat, la rândul lor, să modeleze și să păstreze cultul mării noastre în inimile românilor. Transformând Dobrogea într-un leagăn de spiritualitate specifică oamenilor de pe malurile pontice. În ceea ce privește contribuția adusă de marinari știnței și tehnicii, datorită unor valoroase documente originale, la care am avut acces, prezentăm câteva premiere naționale, dar și mondiale, parte din ele din domeniul aeronautic, domeniu în care comandorul de marină Pavel Popovăț și șeful mecanic din marina comercială, Ion Paulat, pot face, de drept, recurs la istoria aviației.

Fără a avea pretenţia de a epuiza subiectul, sperăm ca întreprinderea noastră să aducă în atenţie aceşti oameni de elită, care s-au integrat prin opera lor în spritualitatea românească, îmbogăţind cultura naţională, contribuind la răspândirea cunoştinţelor despre marină, trezind interesul pentru îndeletnicirile legate de ape în România.