Abordări contemporane ale istoriei construcţiei europene
Sâmbătă, 27 august 2016, orele 15:00-17:00
UBB, sediul central, str. M. Kogălniceanu, nr. 1, et. 1,
Sala Tiberiu Popovici
Organizator şi moderator secţiune:
Prof. Univ. Dr. Nicolae Păun, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai
Prezintă:
Conf. Univ. Dr. Liviu C. Țîrău (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Studii Europene)
SUA și extinderea Uniunii Europene în Europa Central-Estică
Încă de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, SUA au fost preocupate și au încurajat proiectul unei Europe unite. În contextual instaurării stării de război rece, acestă idee a putut prinde contur doar în lumea liberă, respectiv în partea de vest a bătrânului continent. Totuși, Statele Unite ale Americii, anterior puțin interesate de aria central-est europeană, au acordat o tot mai mare atenție acestei regiuni în perioada Războiului Rece.
S-a evidențiat, în această perspectivă, strategia construirii de punți înspre Europa de Est (din anii șaizeci ai secolului trecut) și încurajarea regimurilor comuniste din țările aflate sub dominația Uniunii Sovietice înspre reforme democratice. Prăbușirea comunismului est-european și retragerea hegemoniei sovietice au oferit oportunitatea reapropierii statelor din Europa central-estică de lumea euro-atlantică. Dar, acest proces început la debutul ultimului deceniu al Secolului 20, nu a găsit un entuziasm unanim în țările Uniunii Europene. În acest context, Statele Unite ale Americii au insistat, mai ales prin demersurile președinților Bush-senior, Clinton și Bush-junior pentru extinderea Uniunii Europene înspre estul Europei. Persistența acestor eforturi a fost susținută și prin cooptarea în cadrul Alianței Nord-Atlantice a fostelor țări comuniste est-europene. Așa cum voi arăta în comunicarea ce urmează să o prezint, aportul adus de SUA în avansarea lumii euro-atlantice în Europa Central-Estică a fost decisiv.
Asist. Cercet. Drd. Mihnea-Simion Stoica (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării)
Populismul ca atentat ideologic la construcția europeană. O evoluție istorică
Studiile recente cu privire la evoluția politică și instituțională a construcției europene fac invariabil referire la conceptul de ”populism”. Considerate inițial a reprezenta cantitate neglijabilă pe scenele politice naționale, partidele care îmbrățișează retorica populistă au ajuns să domine astăzi agenda publică atât la nivel național, cât și la nivel european. În angajamentul lor de a ”doborî balaurul de la Bruxelles”, aceste partide fac uz de strategii comunicaționale care trezesc interesul politic al celor nemulțumiți de situația lor economică și socială, deranjați de imigrație și dezamăgiți de elitele politice.
Studiul nostru va urmări evoluția istorică a populismului în Uniunea Europeană și va evidenția elementele retoricii sale anti-europene, strategie care a contribuit semnificativ la succesul electoral al acestor partide după cel de-al Doilea Război Mondial.
Conf. Univ. Dr. Anca Stângaciu (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Studii Europene)
Italia şi integrarea europeană. Abordări actuale
Italia a avut de fiecare dată o poziţie clară privind fenomenul integrării europene. În cazul României, ea a susţinut permanent şi cu fermitate, necesitatea integrării ţării în structurile comunitare, precum şi sprijinul economic sau cultural pe care era hotărâtă să îl ofere. Inclusiv prin întărirea schimburilor economice bilaterale sau a prezenţei marilor grupuri industriale italiane (Marconi, Finmecanica etc).
Referitor la rolul geopolitic al României, presa italiană a făcut numeroase referiri la geostrategia românească în Balcani şi zona Mării Negre, accentuând rolul jucat în stabilitatea spaţiului sudic şi răsăritean al Europei. Pe de altă parte Italia a legat în ultimii ani atât procesul integraţionist, cât şi evoluţia însăşi a Uniunii Europene, de imperativul realizării reformelor în sistemul birocratic comunitar, de renunţarea la austeritea sau tehnocraţia exagerată şi în genere, de o nouă reconfigurare a construcţiei europene. În aceeaşi viziune italiană, solidaritatea europeană trebuie să fie evidentă şi nu unidirecţională, la toate palierele. De altfel, inclusiv la capitolul reformelor realizate în sfera guvernanţei fiscale, Italia a făcut progrese evidente în ultimii ani, atât la nivel legislativ, cât şi de implementare.
Drd. Flavian Cătălin Pah (Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Studii Europene)
Integrarea euopreană: de la Balterovici la modelul polonez?
Coeziune economică și socială – definite în 1986 prin Actul Unic European și care presupun “reducerea decalajelor dintre diferitele regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin favorizate“, reprezintă aproximativ 1/3 din bugetul UE. În general, această treime este alocată dezvoltării regionale, demonstrând astfel importanța regiunilor în politicile UE.
Politica regională se referă la solidaritate europeană, regiunile mai puțin dezvoltate fiind sprijinite să se dezvolte și să crească din punct de vedere economic, prin concentrarea fondurilor asupra acelor domenii și sectoare în care acestea pot fi eficiente. Consolidarea dimensiunii strategice a politicii de coeziune ar putea fi realizată prin introducerea unui mecanism de evaluare la nivel înalt, în vederea raportării la rezultatele politicii de coeziune, într-o perspectivă calitativă.
Potrivit rapoartelor Comisiei Europene, Polonia deține unul dintre cele mai performante sisteme de analiză în acest sens. Astfel, Republica Polonă poate deveni un model de success pentru multe din țările membre, în special pentru România, în vederea integrării depline în mecanismele economice și politice ale Uniunii. Cu toate acestea, succesul polonez pare să nu fie unul întâmplător, ci rezultatul unui proces istoric al cărui scop final a fost acela al integrării europene.
Prof. Univ. Dr. Nicolae Păun (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Studii Europene)
Dincolo de naţiune? Dileme ale experienţei europene
Studiul îşi propune să clarifice câteva dintre întrebările majore ale istoriografiei integrării europene: Ce se întâmplă în realitate? Se ,,naţionalizează” Uniunea Europeană sau se ,,europenizează” statele naţionale? Dacă da, ce înseamnă “naţionalizarea” Uniunii Europene? Putem vorbi de inserarea naţiunii în nivelul trans-naţional? Ce înseamnă europenizarea statelor naţionale? Tutelarea lor cu atât de multe reacţii din partea statelor membre sau aplicarea unei subsidiarităţi bineînţelese care să lase statul liber şi totuşi parte a ansamblului?
Drd. Daniela Dumulescu, Drd. Cristina Filip, Oana Onicaș (masterand) (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației)
Europa în mințile oamenilor: reprezentări sociale ale Uniunii Europene
În contextul unei dinamici contradictorii cu privire la Uniunea Europeană și rolul acesteia în construcția viitorului, investigarea reprezentărilor cu privire la comunitatea europeană este un subiect care merită atenția cercetătorilor din științele sociale. Prin Tratatul de la Maastricht, membrii statelor naționale au fost puși în fața unei duble cetățenii: națională și europeană. Acest aspect implică construirea unei reprezentări despre noul statut și despre implicațiile identității de cetățean european.
Pornind de la această realitate, scopul studiului nostru este acela de a investiga reprezentările sociale ale cetățenilor români cu privire la Uniunea Europeană, cu impact asupra atașamentului față de comunitatea europeană. Astfel, experiențele personale și spațiul simbolic al acestora sunt analizate în conexiune cu oportunitățile oferite de UE. Metodologia selectată este una mixtă (chestionar și analiză de conținut/tematică/de discurs), care ne permite o analiză complexă și integrată asupra fenomenului studiat prin identificarea elementelor ce subscriu și reflectă viziunea predominantă a UE în populație.
Rezultatele indică diferențe semnificative în structura reprezentărilor sociale, în funcție de diferite variabile socio-demografice, cu variații de la euro-entuziasm la euro-scepticism, bazat pe percepția amenințării integrității și identității culturale. Această analiză reflect, de asemenea, maniera în care cetățenii experiențiază UE și gradul în care se identifică cu aceasta. Rezultatele sunt discutate în raport cu proiectul integrării europene și cu implicațiile referitoare la setarea agendei discursului public cu privire la UE.